Ombre di guerra
par J.-Y. Acquaviva
Crédits & contributions
- ÉditeurALBIANA
- Parution02 mai 2011
Prix TTC
Une tragédie, un traumatisme, une longue éclipse silencieuse mais un jour la voilà qui refait surface... (en langue Corse) È si stava cusì, à pusà à mezu à i so ricordi. U so sguardu currendu da una cosa à l’altra, senza scopu precisu. I so ochji s’eranu firmati à nant’à una antra cantina messa in fondu à a pezza, cuparta da mille capatoghji. A cunniscia ‘ssa cantina è s’era sempre dumandatu ciò chì ci pudia esse nentru. Una volta, quand’ella avia dodeci anni, avia circatu à apre la. Si n’era arvista Celestina è l’avia liticatu. Forse era stata a sola volta ch’ellu avia vistu à so mammone annarvà si. À tal puntu chì ùn avia mai più cercu nulla. Ma oghje, pinsava d’esse à bastanza maturu, pinsava di pudè cunnosce ogni sicretu di i soii. È po chì ci avia da esse nentru à custì? U grande autore egizianu Taha Hussein, parla in qualchi libru di " l'alburu di a miseria ", quiddu chì si piantò certi volti decini d'anni prima è chì vedi sbuccia, un ghjornu, un fruttu maturu, ma di i più aspri, di i più difficiuli à inguttì… So cusì i sicreti di famiglia, ùn ci voli, certi volti, micca andà a circali indu' so stati piatti, cum'e si pudia, da ghjenti ch'ùn pudianu micca fà altrimenti chè di piattali. Un sicretu ùn si paliseghja micca senza chì i dimonia 'llu passatu sianu svigliati, una volta dinò… Ssa lizioni universali, l'avaria pussutu osservà prima, Ghjuvan' Tumasgiu. Mà a brama di sapè " a verità ", l'era stata più forti
