Ombre di guerra
par J.-Y. Acquaviva
Crédits & contributions
- ÉditeurALBIANA
- Parution02 mai 2011
Prix TTC
Indisponible
Arrêt définitif de commercialisation. Titre non commandable.
Une tragédie, un traumatisme, une longue éclipse silencieuse mais un jour la voilà qui refait surface... (en langue Corse) È si stava cusì, à pusà à mezu à i so ricordi. U so sguardu currendu da una cosa à l’altra, senza scopu precisu. I so ochji s’eranu firmati à nant’à una antra cantina messa in fondu à a pezza, cuparta da mille capatoghji. A cunniscia ‘ssa cantina è s’era sempre dumandatu ciò chì ci pudia esse nentru. Una volta, quand’ella avia dodeci anni, avia circatu à apre la. Si n’era arvista Celestina è l’avia liticatu. Forse era stata a sola volta ch’ellu avia vistu à so mammone annarvà si. À tal puntu chì ùn avia mai più cercu nulla. Ma oghje, pinsava d’esse à bastanza maturu, pinsava di pudè cunnosce ogni sicretu di i soii. È po chì ci avia da esse nentru à custì? U grande autore egizianu Taha Hussein, parla in qualchi libru di " l'alburu di a miseria ", quiddu chì si piantò certi volti decini d'anni prima è chì vedi sbuccia, un ghjornu, un fruttu maturu, ma di i più aspri, di i più difficiuli à inguttì… So cusì i sicreti di famiglia, ùn ci voli, certi volti, micca andà a circali indu' so stati piatti, cum'e si pudia, da ghjenti ch'ùn pudianu micca fà altrimenti chè di piattali. Un sicretu ùn si paliseghja micca senza chì i dimonia 'llu passatu sianu svigliati, una volta dinò… Ssa lizioni universali, l'avaria pussutu osservà prima, Ghjuvan' Tumasgiu. Mà a brama di sapè " a verità ", l'era stata più forti
